Ardere

Când arde lemnul, eliberează gaze, iar de fapt aceste gaze ard, nu lemnul.

Unele dintre aceste gaze ard ușor și complet, iar altele ard doar parțial, lăsând fum și funingine.

Acel fum supărător conține mulți poluanți, dar și energie.

În focurile deschise și în majoritatea sobelor pe lemne, fumul se duce în aer sau pe coș, lăsându-vă doar o parte din căldura pe care o poate produce lemnul.

Dacă am putea păstra mai multă căldură în acel foc și am adăuga oxigen, ar arde complet.

O sobă rocket face exact asta, iar cu îmbunătățirile noastre obținem un randament de ardere de mult peste 98%. Randamentul termic – partea din energia lemnului care ajunge sub formă de căldură în încăperea voastră – este de 80,6% pentru Gamera 7 și de 75,4% pentru Tiny 3, testat de SGS

Vreți să intrați în detalii tehnice?

Din ce este alcătuit lemnul uscat și mort al copacului ca material combustibil?

Într-un copac, fiecare substanță materială este alcătuită din atomi aranjați în molecule care, la rândul lor, formează celulele diferitelor țesuturi. Aproximativ 40-45% din lemn este celuloză, 23-32% – hemiceluloză, 15 până la 25% – lignină, câteva procente apă și o varietate de substanțe pe care, pentru simplitate, le vom numi „altele”.

Celuloza este un biopolimer cristalin, neramificat, inodor și insipid, insolubil în apă, alcătuit din carbon, hidrogen și oxigen. Hemiceluloza este denumirea unui grup de heteropolimeri care, spre deosebire de celuloză, este amorfă, iar lanțurile ei sunt ramificate și formează o structură slabă.

Lignina este un polimer complex format din alcooli aromatici numiți monolignoli. Este cel mai răspândit polimer din lume după celuloză. Lignina conferă fiecărui copac calitățile sale specifice – rezistență și rigiditate. Are o structură neobișnuită, eterogenă și puternic ramificată. Datorită ligninei, fiecare fir de iarbă, fiecare tufă și, în general, fiecare plantă stă dreaptă și rezistă vântului și atingerilor trecătorilor.

Și acum câteva lucruri despre temperatura de ardere, căldură, flacără și lumină:

Pentru a înțelege mai bine arderea, trebuie să știm ce este temperatura. Temperatura este o măsură a gradului de mișcare a atomilor și moleculelor care alcătuiesc materia. Teoretic, poate varia de la zero la infinit. În realitate însă, zero absolut nu poate fi atins, el există doar în imaginația oamenilor de știință. Zero absolut înseamnă lipsa totală a mișcării. O asemenea stare contravine naturii vieții și a energiei.

Așadar, când începem să încălzim o substanță, particulele din care este alcătuită încep să-și accelereze dansul. A încălzi înseamnă a transmite energie.

Căldura, pe scurt, o numim căldură. Căldura se produce, de exemplu, prin arderea lemnului, dar nu numai.

Arderea este oxidarea rapidă a unei substanțe, pe care pentru simplitate o vom numi combustibil, având ca rezultat degajarea de căldură, lumină și un amestec de produse, în principal particule solide, gaze și apă.

Fiecare material are o temperatură critică la care începe arderea. Când există cantitățile necesare de combustibil, oxigen și temperatură, arderea poate începe.

Să ne întoarcem la copac și să construim mental un foc. Aici sunt stivuite crengi subțiri și groase, ele sunt sursa noastră de combustibil, iar în jurul nostru aerul este plin de oxigenul pe care îl respirăm la fiecare inspirație. Acum trebuie doar să ridicăm temperatura unora dintre crengi până la valoarea critică, adică energia de aprindere. Puteți freca puțin sau puteți folosi pur și simplu o sursă de căldură, cum ar fi o brichetă. Sursa de energie începe să accelereze dansul particulelor constitutive, mișcările lor câștigă amploare, începe un proces de distrugere. Mișcările sunt atât de puternice încât depășesc forțele care țin atomii în molecule și moleculele în celule. Totul vibrează și iar vibrează! Încet, dar sigur, celuloza și lignina încep să se descompună, lanțurile lungi încep să se fărâmițeze, vedem fum – bucăți mici de lemn purtate de aer. Temperatura crește și mai mult, agitația devine și mai puternică, în jur apar gaze (amintiți-vă de alcoolii din lignină) și iată că ia naștere amestecul nostru combustibil – particule de fum amestecate cu o varietate de hidrocarburi gazoase. Toate acestea s-au format din descompunerea celulozei și a ligninei, dar încă nu există ardere. Arderea este precedată de pulverizarea și gazeificarea celulozei și a ligninei (piroliză). Acum moleculele acestor gaze se ciocnesc tot mai des de oxigenul liber din aer, până când, la un moment dat, loviturile devin atât de puternice încât oxigenul se inserează în molecula de gaz, se leagă de o parte a ei și o rupe, explodează – bum! Arderea a început. Energia fragmentelor eliberate este ceea ce numim căldură, și nu numai!

Reacția se accelerează, fiecare moleculă oxidată se descompune, eliberează energie și o cedează în parte altor molecule. Procesul devine atât de intens încât în jur încep să apară flăcări luminoase. Atomii și moleculele se ciocnesc violent unii de alții, crescându-și energia internă, care este eliberată după o clipă sub formă de lumină. Infraroșie, vizibilă și chiar ultravioletă. Lumina strălucește și ea. Mai ales cea infraroșie. Cu cât temperatura crește, cu atât flăcările sunt mai strălucitoare.

Lumina reprezintă, de asemenea, o parte din energia termică eliberată la ardere. Se numește energie radiantă.

Flăcările sunt vizibile în foc. Ele sunt emise de gaze și particule fierbinți.

Ce sunt sobele?

Sobele sunt dispozitive care, prin arderea combustibilului, degajă căldură, servind diferite scopuri și nevoi. Eficiența fiecărei sobe este determinată în principal de două lucruri – în primul rând, cât de complet arde combustibilul și, în al doilea rând, cât din căldură rămâne utilizabilă.

Cea mai ineficientă formă de ardere este focul deschis. De aceea am inventat mai întâi sobele. În zilele noastre, toate sobele și șemineele au nevoie de un coș ca să funcționeze bine. Coșul scoate gazele arse și particulele de fum nearse din locuința voastră. Tot coșul produce „tirajul” sobei și aspiră aerul, aducând astfel oxigen în camera de ardere.

Tirajul coșului depinde de înălțimea lui și de diferența de temperatură dintre gazele arse și aerul ambiant. Secțiunea de trecere a coșului este un factor important. La cea mai populară dimensiune a noastră, tubul de fum are diametrul de 13 cm. Prin urmare, secțiunea minimă a coșului trebuie să fie de 13 cm. De fapt, coșul poate avea mai multe canale, permițând ca un singur horn să deservească mai multe sobe, dar fiecare necesită un canal separat, cu secțiunea de trecere corespunzătoare.

Strangulările, cotiturile bruște și chiar suprafețele rugoase îngreunează circulația gazelor.

Coșul trebuie amplasat astfel încât să fie cea mai înaltă parte a acoperișului, departe de dealuri și clădiri înalte, deoarece vântul care trece peste acestea creează zone cu presiuni diferite, ceea ce afectează funcționarea coșului.

În al doilea rând, este nevoie de o izolație bună pentru ca coșul să rămână cald, ceea ce susține mai eficient ridicarea gazelor arse. Dacă coșul este rece, gazul care circulă prin el se răcește, se contractă, devine mai greu și cade în jos. Se creează, de asemenea, condiții pentru condens.

Așadar, coșurile fac parte integrantă din sobă. Și necesită întreținere. Trebuie curățate. Dar de ce? În cazul arderii ideale, tot ce rămâne este apă și dioxid de carbon. Dar ea nu există nicăieri. Chiar și motorul cu ardere internă emite fum și gaze de ardere, deși sunt dispozitive foarte sofisticate și funcționează cu combustibili bine rafinați.

În majoritatea sobelor cu randament scăzut arde doar o mică parte din combustibil. Restul, un amestec de gaze arse, gaze nearse, particule de fum, cenușă și vapori de apă, străbate coșul și ajunge în atmosferă. În drumul prin coș, particulele de fum și cenușă se aglomerează și se lipesc de pereți, ajutate de căldură, umiditate și gaze. Aceste straturi reduc secțiunea utilă a coșului și îngreunează circulația gazelor, iar soba începe de obicei să dea fum înapoi în încăpere. Astfel de depuneri apar și în tuburile de fum.

Menținerea tirajului într-o sobă necesită evacuarea continuă a gazelor fierbinți pe coș. Iată al doilea factor din spatele randamentului sobei în ansamblu. În primul rând, aproximativ 50-70% din combustibil se transformă în căldură și, în al doilea rând, doar o parte din această căldură este utilizabilă. Restul rămâne în coș.

Principalele avantaje ale sobei rocket.

Acum, după ce am făcut puțină lumină în jurul sobei și al arderii, va fi mai ușor de înțeles cum funcționează și de ce o sobă rocket este mai eficientă.

Imaginea de mai jos arată structura schematică a unei astfel de sobe. La baza corpului sobei se află un element din material refractar și izolant, a cărui formă amintește de litera J. După cum se vede în imagine, crengile se pun în partea verticală scurtă, focul arde în camera de ardere orizontală, iar gazele și fumul trec prin coșul central, apoi coboară într-un spațiu delimitat de o carcasă metalică cilindrică și sunt evacuate în tubul de fum și în coș. Nimic complicat, nu-i așa? Ce face totuși soba mai eficientă? În esență, două lucruri.


Schemă


Priviți mai întâi coșul central. După cum am menționat, acest corp este făcut din material refractar și izolant termic. Așadar, rezistă la temperaturi ridicate, dar nu conduce bine căldura. Conductivitatea termică scăzută este importantă. Datorită ei, coșul principal se încălzește la temperaturi ridicate, de ordinul a 800–1000 de grade. Acest lucru nu se întâmplă imediat după aprinderea sobei. Sunt necesare aici aproximativ 20–30 de minute, în funcție de intensitatea arderii, pentru ca coșul central să se încălzească bine. Când se întâmplă acest lucru, spunem că soba funcționează în regim „rocket”.

Și acum facem un pas înapoi, la focul imaginar pe care l-am aprins. Să ne imaginăm că arderea a început, coșul central este cald, iar soba funcționează. Ce se întâmplă aici, spre deosebire de o sobă obișnuită? Un amestec de gaze arse și nearse, fum și vapori de apă, rezultat din arderea combustibilului în camera de ardere orizontală, trece prin coșul central fierbinte, vine în contact cu pereții fierbinți și tot ce nu a ars în camera orizontală arde aici. Asta înseamnă că, cu cât coșul central este mai înalt, cu atât vom arde mai bine. Aceasta se numește ardere secundară. Particulele (atomii) din care este făcut coșul central vibrează cu mare intensitate, dar rămân pe loc, iar materialul nu se dezintegrează. De aceea se spune că este refractar. Moleculele amestecului de gaze, apropiindu-se de pereți, primesc energie suplimentară, își accelerează mișcarea și, în contact cu oxigenul, ard, eliberând căldură; o parte din ea pleacă pe coș, iar alta îi menține temperatura. Acesta este rolul coșului central, un element foarte important care, împreună cu camera de ardere orizontală, constituie inima sobei rocket.

Un alt fenomen interesant, rezultat din construcția sobelor rocket, este tirajul. Soba rocket își creează propria forță de tracțiune. Asta înseamnă că poate funcționa fără coș! Puteți scoate pur și simplu tubul de fum pe fereastră și gata. Totuși, coșul îi susține eficiența și puterea. Cum apare tirajul propriu, „de rachetă”? Amestecul de gaze fierbinți care iese din coșul central, închis în spațiul dintre acesta și carcasa cilindrică, se răcește. Asta se întâmplă pentru că carcasa cilindrică, din metal, este în contact cu aerul ambiant, care are o temperatură de, să zicem, aproximativ 22 de grade, în timp ce amestecul de gaze care iese din coșul principal are peste 400 de grade. Gazul răcit se comprimă, iar presiunea din spațiul din jurul coșului scade – se formează un vid prin care soba „aspiră” aer prin deschiderea camerei de ardere. De aceea este important ca carcasa exterioară să fie etanșă.

Tirajul rocket este un mare avantaj. Ne permite să preluăm cât mai multă din căldura produsă în procesul de ardere. Acest lucru se face prin trecerea gazelor arse prin tuburi de fum suficient de lungi, care funcționează ca schimbătoare de căldură. Este important de menționat că tirajul sobei rocket nu se poate regla cu o clapetă în tubul de fum. Asta pentru că tirajul „de rachetă” „împinge” gazul, iar dacă punem o piedică în calea lui, acesta începe să iasă prin îmbinările tuburilor și să invadeze încăperea.

Lucrul cu soba rocket are subtilitățile lui. Și aici avem ardere perfectă în orice moment. Totuși, chiar și motoarele de mașină mai emit uneori fum. Arderea optimă se obține printr-un raport optim între căldură, combustibil și oxigen.

Soba rocket ne permite să ne bucurăm de focul semideschis, se aprinde rapid și ușor și ne oferă un control mai bun asupra intensității arderii.